De ce conducerea AGVPS nu şi-a exprimat public poziţia în problema câinilor comunitari ?

[Admin]

De peste 15 ani, președintele executiv (directorul general) al AGVPS şi-a exprimat deschis, în scris şi public, poziţia inflexibilă în problema câinilor comunitari, izvor de alimentare continuă a populaţiilor de câini sălbatici sau hoinari din fondurile de vânătoare. A formulat sau dat răspunsuri scrise la întrebările unor pretinşi iubitori de câini din ţară şi străinătate, printre care Brigitte Bardot, a făcut intervenţii concrete la nivelul Ministerului Agriculturi pentru catagrafierea câinilor şi responsabilizarea proprietarilor, primăriilor şi ONG-urilor de protecţie a lor din acest punct de vedere, a înaintat propuneri scrise de modificare şi completare a Legii protecţiei animalelor în vederea soluţionării legale a deţinerii şi întreţinerii câinilor, inclusiv ogarilor, etc.
Majoritatea acestor răspunsuri, intervenţii şi propunerii au fost transmise conducerilor asociaţiilor afiliate, pentru a le cunoaşte şi susţine, iar parte dintre ele au fost făcute publice.
Problema câinilor comunitari a fost însă, neaşteptat şi foarte corect tranşată, plecând de la un incident tragic. Nicidecum primul şi poate nici cel mai grav dintre toate.
Ce sens mai aveau ieşirile publice ale reprezentanţilor vânătorilor „după război”, într-o problemă care aparent nu-i privește decât ca simpli cetăţeni?
Problema câinilor comunitari este a primăriilor şi a hingherilor, nicidecum a vânătorilor sportivi! Problema vânătorilor rămâne combaterea câinilor sălbatici şi hoinari din fondurile de vânătoare, care prădează fauna şi progenitura faunei de interes vânătoresc, bulversând echilibru din natură. Dar atenţie, aceasta nu este problema conducerii AGVPS, ci a tuturor vânătorilor şi a conducerilor asociaţiilor acestora.